Din Joc si din Joaca

2.13 Petitie

2012-02-13T12:12:00.000+02:00

Petitie: hai sa strangem macar un milion de semnaturi ca sa cada... iarna.

2.12 Pescuind apusul

2012-02-12T11:00:00.000+02:00

2.11 On the street

2012-02-11T16:24:00.000+02:00

2.10 Sah Mat

2012-02-10T16:06:00.000+02:00

2.9 Urma in SilverChurch

2012-02-09T02:41:00.000+02:00

Well what scares me the most is to lose all that hurts
And what drives me insane is the waste of your games

Let it all go, let it all come
Urma - Slide

2.8 Love is in the... park

2012-02-08T00:25:00.000+02:00

2.7 In doi

2012-02-07T00:18:00.000+02:00

2.6 Minimalism

2012-02-06T16:38:00.002+02:00

2.5 Viata la tara...

2012-02-05T13:15:00.001+02:00

... intr-o imagine din Bucuresti.

2.4 A leap of faith

2012-02-04T20:25:00.001+02:00

Cand universul se estompeaza iar limita dintre cer si pamant dispare, a merge pana la capatul lumii e mult mai usor decat ai crede. Si asta fiindca acel capat al lumii e asa de palpabil, nu trebuie decat sa faci un pas inainte. De fapt, nu, trebuie sa faci un salt aparent in gol. O sa fii uimit de cat de lipsita de pericole era prapastia care se cascase sub corpul tau si ca viitorul dorit si imaginat este tangibil.

2.3 Dilema de iarna

2012-02-03T00:05:00.008+02:00

Deci a nins mult in Bucuresti. A nins 'ca-n povesti'.
Crap - si aici nu ma refer la peste ci la cuvantul din engleza.
Si apropo de crap... zapada s-a tasat, s-a umezit si apoi s-a facut gheata.
Pamantul s-a congelat si el. Iar cainii cu sau fara stapan si-au facut treburile pe omat asa cum ar fi facut Picasso un tablou.
Culmea e ca pana ieri dimineata vedeam si stiam pe unde e norocul si puteam sa aleg sa nu calc in el.
Ieri, insa, a nins iar. Si s-a asezat zapada. Peste tot.
Asa ca aseara m-am simtit ca in jocul 'Minesweeper'.
Find the bomb, take it on your nice shoes and in your house.

Crap!

2.2 Do not touch

2012-02-02T10:42:00.000+02:00

Unele exemplare ale speciei umane nu trebuie sa fie atinse. Nu merita. Iar atingerea face rau.

2.1 Haos

2012-02-01T10:34:00.000+02:00

30. Constatari de final de ianuarie

2012-01-31T18:01:00.001+02:00

Uneori pierdem ceea ce nu meritam.

31. Ideal

2012-01-31T11:50:00.000+02:00

E drept, m-am uitat la tine cum arzi si nu am facut niciun gest. Lacrimile mele nu aveau cum sa domoleasca focul. Dar vei renaste din cenusa si vei fi mai puternic si mai bun. Vei fi un ideal... pentru mine. De neatins, adica.

29. Saudade

2012-01-29T21:42:00.001+02:00

Dor de netrairi...
Chemarea viitorului deja trecut fara a fi fost prezent vreodata...
Un apus portocaliu pe malul lacului...
Clipocitul apei izbindu-se cu tristete de malul cimentat...
Ochi de ametist scrutand negrul cerului cu certitudinea ca dincolo de intuneric sunt stelele...
Dor de netrairi... si de o vara fara de final ... si de mini-amandine...

28. Solitudine

2012-01-28T23:25:00.002+02:00

El o fi simtind ca e singur? Dar frig i-o fi?

27. Let myself go...

2012-01-27T22:54:00.001+02:00

Am nevoie de GPS. Nu de IGO sau de altele din categorie. Am nevoie de o motivare, de o directie de mers, de un plan. Chiar simt lipsa asta. M-am lasat dusa de curent... si-s cam curentata. E tarziu sau nu... voi vedea la bilant...

26. Exit stage left

2012-01-27T01:31:00.001+02:00

Nu ati vrea sa existe un buton prin care sa dati sign out din cotidian?

25. Deschidere

2012-01-26T00:07:00.000+02:00

24. Delicii turcesti

2012-01-24T23:33:00.000+02:00

23. Magic city

2012-01-23T23:29:00.001+02:00

“If we allow ourselves to be full of hate, then they’ve won. We must not allow them to take our hearts.”

22. Mda

2012-01-22T18:48:00.000+02:00

Stiu ce trebuie sa fac sau sa spun si stiu si care e momentul oportun, insa aleg sa tac, sa spun vreo tampenie, sa fac opusul sau sa nu fac nimic. E o optiune personala, un razboi cu mine insami, un racnet in timpanul gros al banalitatii. Nu pot si nu vreau sa fiu 'in randul lumii'. E o nevoie dincolo de necesitatile fizice, asa cum imi este uneori sete sau somn, asa fug si de plafonare. Am in mine, infipt adanc, demonul eternei cautari. Nu pot ramane mult timp intr-un loc sau intr-o conversatie, mintea fuge pe plaiuri in secunda doi, dupa ce a simtit ceva banal la mijloc. Schimb mediile in care ma invart asa cum schimb bateria la aparatul foto, cand imi arata ca nu mai are resurse de scos la suprafata.
Fiecare om pe care il intalnesc e ca un cadou. Are hartie colorata si funda la suprafata, masca pe care fiecare alege sa si-o arate lumii. Apoi are o cutie de carton, acele lucruri pe care trebuie sa le stii sau sa le faci pentru a trece mai departe. Si odata deschisa cutia vezi ce e inauntru. Acolo poti gasi o jucarie faina, o carte, un puzzle, o cutie chinezeasca, un univers intreg plus inca jumate. Insa odata deschisa cutia, nimic nu mai e la fel, iar orice e inauntru te poate indemna la noi cautari sau te poate face sa inchizi cutia si sa reasezi hartia colorata, sa repari funda si sa pui cadoul la loc sub brad. De cele mai multe ori am pus cutia de unde am luat-o, in prea putine cazuri am primit un imbold sa caut mai departe...

21. Reedit. O zi normala dintr-o viata ideala.

2012-01-21T16:16:00.001+02:00

Deschid ochii. Sunt in dormitor. E o liniste placuta, liniste interioara. Sunt in dormitorul matrimonial, in casa facuta asa cum mi-o doresc de pe acum. Pisoiul toarce pe plapuma. Ma uit la el si zambesc. Am visat ca extraterestrii veneau sa imi ia iphone-ul iar eu le spuneam ca blackberry e mai misto, sa-l ia pe ala. Ma uit pe fereastra. E o lumina placuta afara. Sotul incepe sa se foiasca in pat, langa mine. Il mangai pe frunte si cand deschide ochii, ii zic un 'buna dimineata, iubitule' cat mai suav posibil.

Fug la baie. Imi place sa fac dus fierbinte dimineata, timp in care mintea zburda. Dupa, ma analizez putin in oglinda. Mi-a mai iesit un fir alb, nu-i bai, il casapesc si pe-asta, oricum am cam un milion si restul nu-i vor simti lipsa.

Copilul inca doarme. Il mai las 15 minute cat pregatesc micul dejun. Am pus ibricul pe aragaz, pentru o cafea aromitoare. Fac rapid o omleta cu ciuperci si rosii, pregatesc masa. Sotul de duce sa-l trezeasca pe-ala micu'. Are azi test la matematica. E un copil-copil, dar atat de rational cateodata incat aproape ca ma sperie... Vine cu moaca putin imbufnata in bucatarie. I-am pus omleta in forma de smiley, a vazut-o si i-a trecut morocaneala de dimineata.

Am mancat si, acum, am iesit pe terasa casei, cu cafeaua si cu monitorul oficial... e caldut afara... e mai. Ma uit la piersicul din gradina, nu i-a mers prea bine anul trecut, insa isi revine. Mopsul primit de Paste e pus pe traznai, alearga pisoiul prin curte.

Copilul e gata de scoala, azi il duce sotul, eu o sa il iau si o sa il duc apoi la inot. Azi nu prea am treaba. Fac un pic de curatenie prin casa, pun un pui cu portocale la cuptor. Intre timp voi finaliza cartea care m-a prins de degete. Voi lucra doar daca e ceva urgent. Stiu pentru pranz sotul vine acasa si ma gandesc sa fac o prajitura... just for fun...

Si orele trec... si seara ne prinde pe toti acasa. Tocmai ce ne-am intors de la o plimbare scurta pe dealul din spatele casei si acum ne linistim in camera de zi, in fata televizorului, la o comedie, in aroma de orez cu lapte...

Pisoiul e deja in dormitor, pe plapuma toarce a somn... il vom urma si noi...

20. Aliens

2012-01-20T23:42:00.000+02:00

19. Amintiri din copilarie

2012-01-19T22:17:00.000+02:00

18. Alte nedumeriri

2012-01-18T20:37:00.002+02:00

Un el si o ea se tin pe dupa mijloc. Urca treptele la metrou. Fac genul ala de cuplu care radiaza linistea si bunastarea interioara fara sa isi dea seama. Pur si simplu asa sunt si asa se afiseaza. Eu stau in capul scarilor. Cand trec prin dreptul meu se desprind, se departeaza putin, pret de cativa pasi. Nu se privesc. El intinde mana, abia perceptibil. Ea ii ia mana in mai putin de o secunda. Pare ca exista un scenariu si fiecare a stiut exact ce si cand sa faca. Natural. De unde stiu ei lucrurile astea?

17. Random Acts

2012-01-17T00:34:00.000+02:00

16. De ce nu ninge cand apune/rasare soarele?

2012-01-16T17:50:00.002+02:00

La multi ani, Ani! Cand te supar pe tine imi pare mai rau decat daca as supara-o pe mama! Sa ne traiesti Pitico!!!!
La multi ani, Paul! Am fost saptamana trecuta la biliard si-am stors o lacrima pentru noaptea aia de cand eram boboaca si m-ai scos la o bila la ora 3 dimineata. Cred ca te pot declara varu' meu preferat!
La multi ani, Cosmin! Nici nu stiu daca mai esti prin tara, dar nu conteaza, eu tot iti doresc sa bifezi tot ce ai pe wishlist!
La multi ani, Aurelian! Tot ce inseamna vis frumos la tine sa devina realitate!
La multi ani, Ulpia! Zeci de cadouri sa primesti, sa te bucuri de cei dragi, iar ei la randul lor sa se bucure de faptul ca existi! PS: Au trecut 100 de ani de cand nu ne-am mai vazut!!!
La multi ani Roberto! Tie iti doresc sa gasesti adapost pentru cat mai multe patrupede, stim noi de ce!

15. Acceptam si noi existenta unor alte universuri?

2012-01-15T20:23:00.001+02:00

Cel mai greu lucru pe care il poti accepta e faptul ca persoana de langa tine este asa cum e si nu cum vrei tu sa fie, iar tu nu ai dreptul sau obligatia de a transforma persoana respectiva in ceea ce vrei tu sa fie. Nimeni nu este maestru papusar, nimeni nu are functia de adjunctul demiurgului.
E greu sa poti sau sa inveti sa accepti ca fiinta de langa tine, fie ca e prieten, fie ca e dusman, fie ca e pur si simplu un anonim, reprezinta un alt univers, exterior universului tau, o lume interioara care poate sa nu aiba tangente cu lumea ta sau se poate suprapune in procente pe care nu le-ai fi crezut posibile, insa neatingand vreodata 100%.
Suntem liberi si diferiti, ca specie dar mai ales ca individ. Dar suntem oare capabili sa acceptam ca si omul de langa noi e liber si mai ales diferit?

14. Contur

2012-01-14T23:38:00.002+02:00

13. Vineri, 13.

2012-01-13T23:05:00.000+02:00

Nu sunt superstitioasa. Numarul 13 mi-e absolut banal. Am avut doua pisici negre. Nu-mi pasa daca vad un preot pe strada sau daca pun piciorul pe un capac de canal.

Cred, insa, in karma. Cred ca orice actiune are o reactie, nu neaparat imediata si nu neaparat egala, dar niciodata o actiune nu ramane solitara, fara efect. Si, da, se poate sa uitam, se poate sa nu ne dam seama ce anume am facut de ni se intampla lucruri rele sau bune, insa legea firii e mereu acolo, in umbra sau nu, ne tine de mana.

12. Din Viseu, cu dragoste.

2012-01-12T22:58:00.001+02:00

11. Stare

2012-01-11T23:33:00.001+02:00

10. Detalii

2012-01-10T23:33:00.001+02:00

Ma intorceam in seara asta acasa. La intrarea in bloc era un caine vagabond, negru cu alb. S-a uitat la mine, m-am uitat la el. A miscat din urechi si, pentru o fractiune de secunda, a avut o privire de parca ar fi zis: 'Mangaie-ma, da-mi de mancare, spala-ma, joaca-te cu mine, sunt cel mai bun prieten al tau.' Instant creierul meu a luat-o la goana. Sunt oare oamenii la fel? Sa stam mereu la panda si cum vedem pe cineva sa ne schimbam cu totul in asa fel incat fiinta cealalta sa aibe remuscari daca nu ne mangaie sufletul?

9. Magic

2012-01-09T23:17:00.000+02:00

8. Weekend de Galati

2012-01-08T22:32:00.002+02:00

Am avut doua zile fantastice, pline de peripetii. Insa peste toate, am dovada ca omul schimba locul si nu doar atat, schimba si vremea. Ieri am ajuns la Galati pe o vreme de sa stai in casa. Azi a fost un soare fantastic si un cer albastru cum nici vara nu vezi. Normal ca da, am fost eu acolo. Va las putin sa radeti. Abia ce am descalecat, asa ca sui niste pozuci acum, ramanand datoare. Treceti-ma in caiet.

7. Delicii

2012-01-07T02:12:00.002+02:00

6. Endless

2012-01-06T15:07:00.000+02:00

Vin trenuri, pleaca trenuri, gara e singura constanta. Si uneori gara e neingrijita si se transforma incet-incet intr-o ruina, dar e acolo. O voce sparta anunta urmatorul tren, care sigur are intarziere. Vine trenul exact atunci cand toata suflarea din gara e aproape de renuntare si, ca printr-o minune, vezi cum totul prinde viata... Poate fi iubirea o gara?

5. Din lumea celor de dincolo

2012-01-05T04:19:00.000+02:00

Pierdut incredere in oameni. O declar nula.
Ce se afla acolo in strafunduri? Dincolo de ziduri, masti si armuri? Probabil dezamagiri.

4. Intrebare solara

2012-01-04T02:23:00.000+02:00

Ce face soarele dupa ce apune?

3. Privind oamenii. Asteptand

2012-01-03T05:00:00.000+02:00

Imi place sa ajung la timp la intalniri, eventual cu 5-10 minute inainte.

Aseara am avut ca punct de intalnire magazinul Unirea, Bucuresti. M-am postat pe marginea trotuarului si-am inceput sa privesc oamenii.

Functionam dupa tipare si suntem mai previzibili decat o temperatura de 40 de grade intr-o zi de iulie.

Cu totii ne uitam in directia din care, teoretic, ar trebui sa vina persoana pe care o asteptam. Unii stau fixati in asfalt, cu privirea in gol si cu gandurile zburdand spre meleaguri aflate la ani-lumina departare.

Altii se prind intr-un du-te-vino continuu, parcurgand kilometri intregi, parca s-ar afla la sala de fitness pe banda de alergare.

Femeile isi fac ultime retusuri in oglinjoara sau in vitrina magazinului. Barbatii trag o ultima scobitura in nas, eventual un ultim vant. Grupurile devin foarte agitate si foarte zgomotoase. Cu totii imbracati frumos, aranjati si gata de atac.

E fain sa privesti furnicarul asa, dintr-un punct neutru. Probabil ca asa gandeste si luna, eternul peste prajit care ranjeste amar la viermusul omenirii.

2. Reflectand pe malul apei. Mogosoaia

2012-01-02T11:16:00.000+02:00

Da, mi-am propus sa fac cateva lucruri anul asta. Nu foarte multe, pentru ca sunt de soiul meu o fiinta foarte comoda. Unul din ele e sa postez cate ceva in fiecare zi...
Ieri am fost o fuga pana la Mogosoaia. Pana acolo m-am bucurat de ziua senina, de faptul ca erau multi oameni pe strazi.
Pornisem de acasa cu ideea de a merge in Herastrau, apoi pe drum mi-am dat seama ca nu-s singura care iese din casa si am mers mai departe spre Mogosoaia, unde, erau doar vreo doi-trei oameni, in rest liniste si o gheata subtire pe lac.
M-am bucurat de soarele anormal de darnic pentru o prima zi din an. Mi-am dorit ca tot anul sa fie luminos.
La intoarcere am avut ca un soi de revelatie: pe masura ce ma apropiam spre casa se lasa o ceata din ce in ce mai deasa, ceea ce mi-a dat de gandit daca orele petrecute la Mogosoaia au fost vis sau realitate...

1. Lacul inghetat si melcii. Mogosoaia.

2012-01-01T20:11:00.001+02:00

Punct si de la capat.

2011-12-30T19:26:00.002+02:00

Simt nevoia ca 2012 sa aiba in el mai multe carti citite, mai multe calatorii-drumetii, mai multe fotografii facute, mai multe cafele baute cu oameni dragi. Vreau sa imi largesc universul interior. Vreau sa ma cunosc si sa evoluez. Atat.

Broken + Heart

2011-12-27T22:59:00.001+02:00

O voi lua inaintea ta pe drumul ales. Ramai in urma. Eu ma voi aseza cuminte pe o banca si te voi astepta. Ai de ales: te intorci singur sau mergi inainte cu mine.

Decembrie

2011-12-25T00:14:00.002+02:00

Ninge ca in copilarie, ninge langa noi, ninge intre noi. Ninge asa cum n-a mai nins de o mie de ani, o ninsoare cu pofta de viata, o miscare gaussiana a fulgilor aflati intr-o nesfarsita cautare. Ninge cu fulgi cautareti peste oameni care se misca haotic, necautand nimic. Fara scop, fara gand, spre nicaieri, spre nimic, alergam de parca se termina viata in secunda doi. Ninge, parca, fara de sfarsit. Ninge in urma noastra, acoperind rapid urmele.

Dark and twisted

2011-12-16T02:21:00.003+02:00

...

2011-12-14T21:17:00.002+02:00

A inflorit copacul din fata casei. E decembrie. Stiu. E doar un vis. Dar nu-s singura in spatiul imagino-visat. Esti acolo. Si copacul e plin de flori albe, mari ca magnolia. Stiu, e decembrie. Si e vis. Curand voi intinde mana sa te ating, ca un Toma necredinciosul si, curand, faptura ta se va sparge intr-un abur, iar degetele mele vor bajbai printre molecule de aer. Stiu, e vis. Si fapturi ca tine mor cand soarele da viata.

Clar de Bucuresti

2011-12-13T22:53:00.000+02:00

Oldish atmosphere in Bar Home

2011-12-11T18:50:00.001+02:00

Homunculi

2011-12-10T00:29:00.001+02:00

Inca o zi in care nu imi plac oamenii...

Fotografi Bucuresteni fiti pe faza!!!

2011-12-09T20:44:00.001+02:00

20 decembrie 2011 ora 18.00

Aya Sofia

2011-12-07T23:50:00.001+02:00

Credinta e una, religiile sunt mai multe...

Despre Romania din Istanbul

2011-12-04T11:27:00.001+02:00

Cum am descoperit eu Romania in Istanbul...

Daca mergi prin bazar e imposibil sa gasesti un comerciant care sa nu stie macar 10 cuvinte in romana si care sa nu fi auzit de Hagi, Popescu, Steaua, Dinamo... unul stia chiar si de Cfr Cluj, un altul rupea foarte bine romaneste. Asa am descoprit intaia oara un loc in care roman nu este egal cu tigan, cu furturi si curve.

A doua revelatie a fost sabia lui Stefan cel Mare, despre care turcii o cam dau cotita ca nu ar sti cum a ajuns aceasta la Topkapi si cum cel mai probabil a fost primita cadou.

Insa a treia si cea mai mare dintre revelatii a fost Dimitrie Cantemir. Am vazut prin magazine o serie intreaga de cd-uri cu muzica otomana clasica si multe melodii compuse de un anume Dimitrie Cantemir. Ceea ce mie imi suna teribil de familiar si nu stiam de ce. Apoi am aflat ca e unul si acelasi Dimitrie Cantemir, autor al primei lucrari filozofice scrisa in limba romana "Divanul sau Galceava inteleptului cu lumea sau Giudetul trupului cu sufletul".

Aflat la Istanbul, Dimitrie Cantemir a scris primul studiu al muzicii otomane laice si religioase, in limba turca, iar la finalul cartii exista o culegere de cantece din perioada precum si 20 de melodii compozitie proprie.

ASA AM DESCOPERIT EU ROMANIA, in alta tara.

Sa ma mai intreb de ce in alta parte se poate si la noi nu? Mai bine nu, lasa ca noi iubim Romania la televizor, o zi pe an, si e suficient.

Mai mult

2011-11-28T00:22:00.001+02:00

Vreau mai multe dimineti cu cafea aromata, mai multe zile cu lumina numa' buna de pozat, mai multe carti care sa ma obsedeze de la prima pagina, mai multe weekend-uri petrecute departe de casa si cu aparatul in mana, mai multi oameni optimisti in jurul meu, mai multe informatii pentru creierul meu cu textura de burete, mai multa pasiune si mai multa forta interioara.

There ain't no grave

2011-11-19T23:40:00.001+02:00

Ea e mereu acolo si mereu te tine de mana. Ea cea care, firava si tremuranda, iti pune piedici pe care niciun alpinist nu le-ar surmonta. Ea cea care, zambind stramb iti fura cate o bucata de suflet. Ea, lipsa de incredere in oameni.

La ceas apocaliptic

2011-11-12T13:52:00.001+02:00

Luna ramane tot un peste prajit care priveste cu ochi rece la viermusul lumii.

Taramul magic

2011-11-10T10:10:00.000+02:00

O vara fara margini si cu weekend-uri de toamna: asa imi imaginez eu taramul magic.

I love...

2011-11-09T19:01:00.000+02:00

La brat cu toamna si cu... Canon :))

Toamna...

2011-11-07T12:33:00.000+02:00

... atata decat...

Lipsurile limbii romane

2011-11-04T22:41:00.001+02:00

Te privesc. Ai chip de copil imbufnat.
Imi sageteaza sufletul dar nu-ti pot spune asta.
Prefer sa ma bucur in tacere, de teama sa nu imi iei placerea asta.
Ti-am zis mai devreme ca am certitudinea ca infinitul poate fi atins cu degetele aratatoare. Al meu si al tau.
Il atingem si il apasam pana ce, nervos, se va ridica si va deveni 8. Si nu va mai exista infinit.
Ai zambit si ai oftat, ti-ai trecut mainile prin parul meu si m-ai privit. M-a cuprins atunci un val de caldura.
Ti-am zis ca te-am asteptat ani in sir, o asteptare sfasietoare.
Tot chinul a meritat, la capatul asteptarii esti tu cu chipul asta al tau care m-ar face sa mut muntii din loc si sa-i scufund in ocean, sa intorc copacii si sa le vada soarele radacina!
Stiu, limba pe care o vorbim nu are cuvinte care sa descrie ceea ce simt.
Ultima boala grava a copilariei, inefabila iubire.

Apusul cel din urma

2011-10-30T21:23:00.000+02:00

Am obosit sa te visez.
Creierul meu vesnic treaz, isi vrea subconstientul eliberat de fraul tau.
Cerseste, se roaga, suplica, striga, zbiara, urla, tipa, plange, murmura dupa libertate.
Apusul cel din urma alungase gandul tau. Dupa multa vreme reusisem sa dorm.
Dormeam fara sa fac altceva. Dar nu puteai permite asta.
Si mi-ai zdruncinat iar credinta intr-un taram al somnului fara vis.
Si erai iar langa mine fara sa fii acolo.

Despre atingeri

2011-10-27T19:17:00.001+03:00

Din paru-ti negru-lung s-a scurs o picatura rotunda de apa.

Pe umar, acolo unde s-a rostogolit picatura de plumb, pielea a gemut ca un infant in somnu-i lin.

Primul gand a fost sa intind mana si sa ating pielea, s-o alin de chinul suferit.

Apoi am simtit mila pentru picatura care tocmai se evapora.

Emani atata caldura si atata viata incat orice te-atinge moare.

Incercand sa mangai picatura, te-am atins si eu...

Limitari

2011-10-26T02:03:00.002+03:00

Nu pot sa accept limitarea voita. Nu pot sa acord circumstante atenuante celor care aproba tacit propria limitare. Nu pot face lucrurile astea pentru ca nu inteleg cum poti sa ajungi la autosatisfactie prin mediocritate si cum poti sa spui vreodata ca e suficient ce stii sau e destul ceea ce ai facut pana la punctul de reper.
Ma intreb cum e sa nu-ti doresti mai mult si aici nu e vorba de posesii fizice - casa, masina, teren, haine etc, ci ma refer la fuga cu care toti suntem datori, fuga dupa cunoastere.
Nu e cumva cea mai mare crima sa ai la dispozitie 65 de ani - in medie - si sa ii irosesti spargand seminte pe treptele blocului?

Simfonii de toamna

2011-10-25T01:55:00.002+03:00

E toamna si e simfonie de culori. Duminica am mers de la Cota 1400 Sinaia pana la Stana Regala, mai pozand o frunza, mai uitandu-ma de urs, mai chiorandu-ma prin ceata...
Am ajuns pe la 4 si o idee la Stana, am mancat si am baut vin fiert, m-am reimpachetat - hanorac, geaca, rucsac, trepied - si am luat-o la un usor sprint fiindca se facea seara.
Am strabatut urcusul in 63 de minute, iar cand am ajuns la cota mai aveam putin si imi cadeau picioarele, dar a fost fantastic.
FANTASTIC!

Vernisaj

2011-10-21T11:05:00.001+03:00

Aseara a fost vernisajul Expozitiei "10 fotografi, 10 povesti" la Camera de Comert si Industrie a Romaniei.
A fost placut... pana cand a trebuit sa vorbesc despre fotografii :D. Instant am simtit ca e mai cald in sala, desi usa era larg deschisa. Am dus mana stanga la gat fara sa vreau si am simtit ca ma scarpin si n-o puteam opri. Apoi mi s-au terminat ideile. Brusc. Intotdeauna am fost catastrofa la vorbitul in public, exprimandu-ma mult mai bine in scris.
Oricum tin sa le multumesc celor care au venit fiindca au venit, in primul rand si in al doilea rand fiindca n-au aruncat cu alune si fursecuri in mine pentru ca nu mi-am pregatit discursul :P.
Dupa tortura absolut sadica de a vorbi la microfon, am scos aparatul si m-am simtit bine :D. Intotdeauna ma simt bine cu aparatul foto in mana. Asa ca am pozat fuguta 2-3 moace umane :). Pun cateva aici, restul asteapta sa le mai cizelez...

Ellenaa, a.k.a Scorpia. P.S. Catalin asteptam cu nerabdare poza de feisbuc!

Cristina Tinta, facem o asociere sau...? :))

Ade si Simina. Ade abia astept sa ne vedem la o briosa. Simina, imi pare bine ca am comunicat si fata in fata, :).

Ileana, multumesc ca ai venit... sa stii ca imi place gentuta ta :P

Ceilalti pozati, nu va suparati, primiti pozutele dar mai pe luni, acum fug sa fac bagaje!

Trigonometrie

2011-10-18T02:32:00.002+03:00

Am stat pe banca, acolo in parc, pe aleea pe care mai trecea din cand in cand cate un barbat sau cate doua femei alergand. Barbatii alearga singuri, femeile alearga cate doua. Cainii nu alearga. Poate dupa pisici.

Am privit luna si m-am uitat la tine. O priveai si tu. M-a muscat gelozia de fund si mi-am zis ca luna e un pui pane. Din ala de incubator, la care daca tipi face infarct.

Ai dus alene tigarea la gura si buzele tale au imbratisat-o - sa zic ca si tigarea e un pui pane? -, ai tras un fum si ai intins mana. Ai pufait lung iar eu am privit fumul, luna deja nu mai prezenta interes, n-o mai priveai nici tu.

Am privit firul de fum pana i s-au imprastiat moleculele, pana i s-au imbinat cu cele ale aerului din parc. Mi-au venit atunci idei, idei cu molecule, cu atomi si cu trigonometrie. Si taceam amandoi.

Acum m-am intors la luna. Paharul tau de siraz a ramas neterminat. Usa s-a inchis incet si cu zgomot fad. Trigonometrie! Ce idee!

Expun

2011-10-17T14:56:00.000+03:00

Da, lume, lume, e expozitie in Bucuresti!!!
10 fotografi cu cate 6 imagini de bucata.
10 povesti in cate 6 imagini, in holul oficial al Camerei de Comert si Industrie a Romaniei.
Deci, oficial va invit la expozitiune!

Si a fost odata vara...

2011-10-16T13:33:00.000+03:00

Georgel

2011-10-10T02:44:00.000+03:00

Acum vreo doi ani, in spatele blocului era o catea cu pui. Printre ei era unul alb super dragut. Intr-o dimineata, vazand ca nu-i ia nimeni, m-am gandit sa il iau eu pe cel alb seara cand ma intorc de la serviciu si sa il duc mamei, care avea nevoie de un caine.
Cand am ajuns seara acasa, catelul alb nu mai era pe acolo, in schimb ramasesera ceilalti trei fratiori. Asa ca i-am luat pe ei. Printre cei trei se afla, mandru, Georgel, un catel super mustacios, cu urechile fluturande si cu labute foarte groase si cu blana stufoasa.
De fiecare data cand ma vede are intentia de a mi se urca in brate. E incredibil de greu de fotografiat: alearga intr-una, cand se opreste face nor de praf in jurul lui, iar daca te lasi la nivelul lui pentru a-l poza vine ca racheta spre tine ca sa ti se cocoate in suflet.

Mai prejos

2011-10-07T11:56:00.002+03:00

Suntem mai slabi decat gandacii.

Note to myself: calatoreste, citeste, traieste.

Cateva ore la inchisoare

2011-10-02T20:39:00.000+03:00

Azi am fost la Jilava, la Fortul 13, sub auspiciile WorldWide Photowalk 2011

Intrarea in fort, parte din cele inelul de astfel de constructii din timpul Regelui Carol, care inconjoara Bucurestiul, se face prin incinta inchisorii, fara telefon, fara obiecte dubioase, pe baza de buletin si cu aprobare.

Impresiile sunt contradictorii, de un singur lucru pot fi sigura: m-a impresionat mai tare decat Memorialul Durerii de la Sighet, pe care l-am vizitat in urma cu doua luni. Inchisoarea de acolo e amenajata ca muzeu si nu prea iti dai seama de macabrul acelui loc. In schimb, Fortul 13... pana si numarul e sinistru..., folosit initial ca depozit de armament a fost transformat apoi in inchisoare, una din cele de pe lista neagra... daca pot sa ma exprim asa.

Acum cand felul in care gandeste fiecare nu e oprimat de putere (sau macar asa ni se lasa impresia), nu pot concepe existenta unui asemnea loc, a unor astfel de vremuri, insa asta nu inseamna ca ele nu au fost reale si nici nu le diminueaza atrocitatea. Exista un interviu luat unor supravietuitori ai acestui fort... AICI (multumesc Mihai Turturica, pentru link).

Mai multe imagini de la fortul 13 puteti gasi AICI, site-ul Asociatiei Bucurestiul Meu Drag, unde am incarcat si eu cateva dintre imagini.

Un singur lucru as mai adauga. Mi-ar placea ca locul asta sa fie reamenajat si transformat in muzeu si promovat ca atare. Lucrul acesta nu l-ar spala de pacate, dar nici nu cred ca e corect sa se darame. E parte din istoria Romaniei.

Not from this world...

2011-09-30T03:10:00.001+03:00

A fost absolut minunat concertul URMA de aseara din Silver Church! O atmosfera fantastica stiu sa creeze oamenii astia! Dupa ce au cantat cele 17 piese din playlist, publicul a mai fredonat jumatate de minut una din piese, iar trupa a trebuit sa revina pe scena. Asa ne-am mai ales cu inca 3 piese. Si, daca nu ne sopteau you can buy me with a coffee le tineam usa si le mai puneam si piedica... fiecaruia dintre ei, dar mai mult lui Mani, fiindca nu se poate sa existe concert URMA fara piesa asta.

Chiar daca s-au lasat un pic asteptati, cele doua ore petrecute alaturi de ei sunt in top5 momente care imi vor ramane mereu in minte... bine, exceptand cazul unei boli care papa neuronii. :D
Si cand ma gandesc ca nu vroiam sa ies din casa si ca a trebuit sa insiste jumatate din univers in directia asta... parca imi vine sa imi dau una dupa ceafa, dar imi trece repede.

Si cum am fost foarte incantata de concert, am umblat fuguta prin cele 250 de cadre trase si-am jpg-uit vreo 30, fara sa le editez si hop cu ele pe FACEBOOK si pe blog!

Slow...

2011-09-29T10:23:00.002+03:00

...Food

Sunt de pomina!

2011-09-28T00:00:00.002+03:00

Sau despre cum ma baga pe mine telefonul in belele. Deci posed un smartphone. Si acum vreo luna incepuse sa mearga ca un c.r. Si zic: "pisici! iar mi se blocheaza dracia de telefon destept!" si dau sa il arunc spre fiecare dintre peretii apartamentului. - cu un pic de intentie ascunsa, imi doresc un telefon posesor de mar muscat. Varianta 4, daca se poate. Pe alb. :D

Insa vine cineva cu ideea ca daca il resetez, va functiona ca la inceput, pentru ca momentan are niste procese latente, pe care nu le poate inchide singur. In fine, cadem de acord sa il resetam... manual cu ciocanelul, mi-as fi dorit eu, dar, mna si din buton e ceva.

Si, bineinteles ca s-a dus naibii toata agenda! Noroc ca facusem mai demult, prin februarie, o sincronizare cu Outlook. Nu parea chiar atat de neagra situatia! Incepeam sa vad luminita de la capatul tunelului.
*
Asa ca sincronizez smartfonu' cu autlucu' si gata! Si ma duc la cumparaturi. Si il sun pe sotu': - Alo! Mai avem lapte in frigider?
- ....
- Mai avem lapte?
La capatul celalalt consternare... apoi o voce prinde curaj: - Stiti... cred ca ati gresit numarul.

Ca in Matrix, cu incetinitorul, iau telefonul de la ureche si il bag in raza vizuala. Ce sa vezi? La sincronizare imi aparuse in dreptul lui sotu' numarul la care el renuntase din februarie. UPS!!! Bajbai niste scuze, ii explic omului ca il cautam pe sotu' si imi petrec restul shoppingului razand manzeste.
*

Boon. Mai trece o luna. In seara asta sotu' era out. Ma suna, vorbim noi ce vorbim si imi spune ca ii e cam foame si ca sa incalzesc ceva pana ajunge el. Oki doki. Inchid apelul si ma pun pe scris sms. Nu prea ne sms-uim si mi s-a parut ca ar fi ceva dragut. "Si eu t iubesc. Deja am facut salata."
*
Si primesc imediat raspuns, tot prin sms: "Ai gresit nr."

BIG UPS. Si mii de scuze oricine ai fi, stiu, mea culpa, plus cenusa in cap, plus penitente plus plus... :D

Smartfoanele lui peste!

De ce e Romania de cacao?

2011-09-26T20:36:00.001+03:00

M-am bucurat enorm la inceputul anului cand am aflat ca se va depune o declaratie unica, numita 112, numai cu semnatura electronica si numai online, fara sa mai stai ca vita la cozi, fara sa mai arzi gazul pe la semafoare, fara sa mai consumi tone de hartii, facand doua exemplare din care unul ajungea in niste saci si aia mai departe deveneau mancare pentru soricei. Adica in loc sa mergi la ITM, CAS, CASS, Somaj, ANAF, stai frumos acasa si faci doar click si pentru o singura declaratie. Mi se pare cea mai tare chestie inventata vreodata asta cu depusul declaratiilor asa. Dar cum o bucurie nu tine o vesnicie... sau cel putin nu aici...s-au gandit sa mai faciliteze facilitatea...

Guvernul a emis o ordonanta prin care s-a prevazut ca angajatorii care au o cifra de afaceri de pana la 100.000 euro si un numar mediu de trei salariati vor putea depune trimestrial declaratia unica 112.

Insa, o circculara emisa de ANAF saptamana trecuta prevede ca numarul de salariati nu se ia din baza datelor pentru declaratia unica asa cum zice ordinul guvernului ci din datele situatiilor financiare aferente lui 2010. De aici au inceput scarpinaturile in cap.

Toate aceste firme trec obligatoriu la depunerea trimestriala. Daca vroiau sa ramana la depunere si plata lunara (poate sa nu se adune sume foarte mari o data si sa constate ca la scadenta platii nu au banii respectivi... ) trebuia sa opteze pentru acest lucru pana azi, 26 septembrie.

Si aici devine fantastica treaba. Ordinul elaborat de ANAF, desi era gata din 15 septembrie, a fost publicat in Monitorul Oficial pe 23 septembrie. Adica vineri. Adica firmele au avut o singura zi la dispozitie sa citeasca, sa afle, sa hotarasca si sa depuna porcaria aia de hartie la administratia financiara de care apartin

Daca eram in concediu?

Nu e faina tara in care traim? Daca statul face lucrurile la sto, noi de ce sa ne simtim culpabili daca ii dam la gioale?

Autoportret

2011-09-25T20:26:00.001+03:00

Iar vine ziua de luni????

Deci stergem si noi lunea din calendar sau ce facem?

Statiunea Fantanele...

2011-09-23T00:46:00.000+03:00

Orice concediu in Romania ma duce cu gandul la niste campanii publicitare ceva mai vechi ale Ministerului Turismului: "Romania, simply surprising!" Clipurile publicitare erau binisor facute, transmiteau ceva si nu erau cu Hagi si pestii care cresc in copaci. In fine!

Am fost in august pana la Belis-Fantanele. Cu familia - sase adulti si doi copii, sau dupa cum spune Gabriel " 4 adulti si 4 copii sub 30 de ani".

Am vrut sa stam trei nopti acolo si cum nu ne-am putut mobiliza din timp, am gasit cam greu o pensiune. Si fiind weekend-ul cu Sfanta Maria, pensiunea era libera doar doua nopti, nu trei cum ne-am fi dorit noi. Asa ca am luat prima noapte la un hotel si apoi alte doua nopti la "Perla Lacului" (isi merita toate ghilimelele!).

La hotel totul fain si frumos, chiar daca mare parte din el nu mai fusese modificata din anno domini 1989 :D, in orice caz, o cazare destul de curata, nu foarte ieftina dar nici foarte scumpa. Micul dejun l-am luat la un restaurant aflat la 100m de hotel, genul ala de restaurant care deservea 2-3 hoteluri in comunism.

Dimineata ne-au intrebat chiar la ce camere suntem cazati si apoi au adus micul dejun. Nu comentez nimic despre mancare, a fost ok, cu tot cu firul de par din lapte. La pranz, dupa ce ne-am carat bagajele spre pensiune - care era mult mai aproape de restaurant (apropo, singurul restaurant din zona), la cam 50m - ni se facuse foame. Din nou am fost intrebati la ce camera stam si am zis ca nu mai stam la hotel.

Chelnerita, probabil cu o vechime de 25 de ani pe putin in acelasi restaurant, s-a uitat cu sila la noi si ne-a zis: "Va mai servim acum, dar daca nu mai sunteti cazati la hotel nu va mai putem servi, pensiunile sa-si asigure singure mancare!"

Am crezut ca nu auzim bine si am asigurat-o ca vrem sa platim, ca nu consideram pranzul sau cina incluse in cazare asa cum a fost micul dejun. Ne-a raspuns acrita ca nu le va ajunge mancarea pentru clientii hotelului.

Nu imi mai aduc aminte ce am mancat la pranz, dar de consternare si indignare mi s-a parut ca mananc arici vii, in sos de ciulini. Seara ne-am razbunat si am pus pe gratarul de la pensiune mici, pui si peste, numa' numa' sa le dea in nari celor care mancau sau 'serveau' la restaurant.

Si nu zic ca nu le inteleg mentalitatea. Dar pentru cei care nu erau clientii hotelului, ar fi putut percepe o suprataxa. In plus trebuia sa fie afisat undeva ca restaurantul este unul privat si ca nu oricine are dreptul sa se aseze la masa.

In rest, Fantanele e o statiune in care nu misca mai nimic, localnicii habar nu au sa iti explice unde e biserica scufundata in lacul format prin acumulare, nu stiu unde sunt Cetatile Ponorului sau Cheile Rametului sau Cascada Valul Miresei.

Oricum nu credeam in mitul clujenilor sau al ardelenilor sau al celor care stau dincolo de munti, dar concediul din august mi-a demonstrat ca tot romani sunt si nu mai putin decat noi, astia de dincoace de munti.

Poveste Mireliana

2011-09-19T18:05:00.000+03:00

Un interviu luat de Flori Jianu si un portofoliu mirelian la o ceasca virtuala de cafea AICI.

O alta zi

2011-09-17T00:45:00.000+03:00

Ne multumeste perfectiunea?

Vine toamna prin gradini

2011-09-12T20:12:00.004+03:00

N-am inteles niciodata de ce, la inceputul anului scolar, in primele doua saptamani, orarul nu este definitivat. De parca ar intreba cineva elevii si nu ar tine doar de dispozitia buna sau rea a profesorilor.

Tin minte ca in fiecare an din clasa a cincea pana in ultimul an de liceu, prima zi de scoala insemna mers la o festivitate cam tampitica, cu flori, cu preoti, cu tam-tam, mers putin in clase (care mai mereu erau ba cu parchetul pe jumatate pus, ba cu varul inca ud, ba fara perdele - ca nu a avut cine sa le spele peste vara, ba fara tabla, ba cu usile nepuse in toc) si apoi fuga la plimbare in parc si la cola pe la vreo terasa.

Mereu stiri despre scoli care nu au incalzire sau care sunt inca santiere de constructie. In fiecare an scolar, la inceput ni se umple capul cu cat de faina va fi anul asta reforma in invatamant, cu cat de prosti sunt elevii si cu cat de saraci sun profesorii. De 20 de ani. Mi-am terminat studiile si ma bucur in fiecare zi de lucrul asta!

Prima zi de scoala? Cine naiba si-o aminteste??? Stiu doar ca baiatul langa care ma asezase doamna invatatoare plangea de mama focului. Atunci, in prima zi de scoala nu intelegeam de ce. Dupa 12 ani de scoala am inteles perfect de ce plangea copilul. Sa fii elev nu e nicidecum o chestie simpatica.

Iar impresia cu care am ramas din scoala - mereu cersetoare de bani de la parinti (pentru tabla, fondul clasei, perdele, fete de banca, raschetat parchetul, cadouri de 1 si 8 martie, etc, etc, etc) - e ca nu ajuta la absolut nimic (exceptie fac anii in care inveti sa scrii, sa citesti, sa calculezi - adica scoala primara).

My Afghanistan - Florin Ghioca

2011-09-12T12:33:00.001+03:00

http://www.floringhioca.ro/

"La 10 ani după izbucnirea conflictului militar, FG Photography va prezenta la București vernisajul expoziției foto/video “My Afghanistan” a jurnalistului Florin Ghioca, singurul fotoreporter român care a participat până în prezent la cinci misiuni în teatrele de operații din Afganistan. Astfel, pe 11 septembrie, de la ora 20, în vechea clădire a unei foste tipografii, situată la intersecția străzilor 11 Iunie și Gramont, Florin Ghioca va recrea o parte din lumea pe care a văzut-o prin intermediul aparatului foto. Insurgenți talibani, soldați, fotografii, imagini video, efecte speciale, arme, mâncare tradițională și nelipsitul ceai afgan, toate acestea vor fi ingredientele unui vernisaj unic până acum în România, în care cele 40 de fotografii și filmele documentare pregătite pentru publicul din România vor fi dezvăluite sub forma unei adevărate lupte.
“Am pornit de la ideea că am să arăt publicului imagini din Afganistan, dar am ajuns la concluzia că cel mai bine este să-l introduc cu toate simțurile în atmosfera de acolo. Așa că am să încerc să aduc la București o parte din războiul pe care aliații îl duc cu guerilele Al-Qaeda. Astfel, vom încerca să comemorăm împreună un deceniu de lupte sângeroase, în care, pe lângă militarii și insurgenții combatanți au fost și numeroase victime colaterale, începând chiar cu cei care și-au pierdut viața în tragicul 9/11”, a declarat jurnalistul Florin Ghioca, aflat la a patra expoziție personală.
Expoziția “My Afghanistan” va rămâne deschisă până pe 18 septembrie, intrarea este liberă, iar sumele obținute în urma vânzării fotografiilor vor fi utilizate pentru campanii umanitare, întreprinse în cursul iernii următoare în folosul copiilor afgani, afectați de sărăcie, malnutriție, frig și boli."

Am fost aseara la vernisajul expozitiei. A fost inedit. Mi-a placut. Fotografiile expuse ne aduc mai aproape realitatea de acolo, realitatea acelor copii.

Muscat Hamburg

2011-09-12T00:18:00.000+03:00

Il prefer dintre toate soiurile de struguri. E sensibil, dificil, necesita multa caldura, se maturizeaza tarziu, insa are o aroma pe care cu greu o uiti.

Muscat Hamburg reprezinta pentru mine gustul si parfumul randurilor nesfarsite de vie.

Ramnicu Sarat

2011-09-11T18:34:00.000+03:00

Tehnicalitati si un fluture mort

2011-09-08T17:20:00.000+03:00

Stateam pe marginea drumului. Se mai intampla. Ma cam batea soarele in cap. Si asta se mai intampla.
O adiere a proptit creatura asta de piciorul meu. Cred ca era piciorul drept. Fluturele sigur era... mort - si nu de la sandalele mele!
O privesc si ma gandesc la tehnica - tocmai ce am spus mai sus ca ma batea soarele in cap si ca nu era prima data.
Ma gandesc ce fain ar fi sa ne teleportam. Sa zic, acum sa fiu la birou si bing-bang (pentru ca nu stiu ce onomatopee sa pun...) sa ma trezesc frumusel pe scaunul de la birou. Iar cand ma plictisesc de stat la birou (ceea ce nu e atat de rar pe cat s-ar crede) sa zic "vreau acasa" si in secunda doi sa fiu deja in casa.
Presupun ca, totusi ar trebui sa existe niste limite.
N-as vrea sa ma trezesc cu vreunul teleportat tocmai cand citesc presa online in baie, if you know what i mean...

TWO CENTS ABOUT ROMANIA: Sapanta, mostenirea

2011-09-06T11:30:00.000+03:00

TWO CENTS ABOUT ROMANIA: Sapanta, mostenirea: Sapanta se afla sub patrimoniul UNESCO incepand cu anul 2004. In 1998, la Colocviul Monumentelor Funerare tinut in Statele Unite, a fost cla...

Rataciri de final de august

2011-08-30T22:58:00.000+03:00

Daca nu exista crima, nu ar exista criminal. "Criminal" nu ar mai avea ce defini, ar fi un termen sec si lipsit de fond.
Indraznesc si merg mai departe. Cum ar fi sa nu poti lua viata unuia care nu a avut vreodata tangenta cu tine? Nu ai putea intra cu masina pe contrasens, nu ai putea arunca bombe pe unde ti se scoala, nu ai putea trage cu puscociul din dotare in oricine iti iese in cale.
Inca un pas... (aici am facut o pauza in care m-am gandit ce semne de punctuatie sa pun - de parca ar conta!) ... sa existe crime, sa existe criminali, fapta sa nu fie impiedicata, dar sa poti da "restore to previous configuration", in cazul in care ai fost ucis fara sa fi avut a face vreodata cu criminalul.
Ai fi ca o masina - o busesti, iei amenda, platesti reparatia si e ca noua. Si asta nu ar anula fapta si nici pedeapsa.
N-ar fi "fun"?

Ganduri notate pe un colt de neuron, pe drumul de intoarcere spre Bucuresti, 30.08.2011

Ignorance is bliss

2011-08-29T11:16:00.000+03:00

Nu ne temem de lucrurile despre care nu stim ca exista. Fiecare dintre noi percepe si evalueaza lumea prin prisma cunostintelor pe care le detine.

Aiud

2011-08-25T15:43:00.000+03:00

Atentia mea e usor impresionabila. Uneori e suficient sa vad ca beculeste ceva si imediat imi schimb centrul de interes. Si cum ma plictiseam dupa 15.000 de ore de stat in masina, satula de gandurile mele care nu-s chiar asa de multe si incepusera sa se repete, arunc in lene o privire pe geam.
Si, dragoste la prima vedere! Pun repede mana pe walkie-talkie si comand oprirea intregului grup... de doua masini. In dreapta beculea in splendoarea ei o cladire giga-galbena (as fi zis mega-galbena, dar tot cacofonie era). Ne aflam in Aiud. Cladirea fiind a colegiului tehnic.
In afara de pata de culoare, am mai vazut Cetatea Aiudului, un exemplu de arhitectura medievala, binisor conservata. Mai multe detalii AICI.

A gentleboy

2011-08-24T22:44:00.000+03:00

Ma aflam in masina cu sotul si cu doua bucati de verisori: Gabriel, 8 ani si Ana, 12 ani.Gabriel decide ca s-a plictisit de PSP si se pune pe vorba.
- Mimi cati ani ai? asa imi zic ei... Mimi.
- Gabriel, nu e frumos sa intrebi o femeie cati ani are! raspund eu facand pe moralizatoarea predicatoare de Codul Bunelor Maniere.
- Dar pot intreba un barbat? zice Gabriel, aflat la capitolul "pun intrebari deoarece imi place sa torturez lumea in stilul picaturii chinezesti"
- Da, pe un barbat il poti intreba - zic eu un pic incurcata si incercand sa imi dau seama unde vrea sa ajunga.
- Cozmin, cati ani are Mimi?

K.O. . Dublu.

The land of no choice

2011-08-23T21:06:00.000+03:00

Numai in Land of choice poate sa coste o omleta cu sunca (aprox 400g) cat o apa minerala la 0.5l, adica 4 lei cu tot cu TVA. In statiunea Fantanele.

Creatura e de la Rachitele. De unde e si Boc.

Lemele lui Murphy

2011-08-23T10:09:00.002+03:00

"Daca te simti bine, nu fi ingrijorat, va trece."

*
Daca Aghiuta impinge pe careva de la spate sa ma sune pe la 7-8 dimineata, acel cineva o sa aibe o surpriza. Va auzi o voce cavernoasa, vreo cateva mormaieli si i se va vorbi intr-o limba neinventata inca. Dar va intelege vorbele de duh, venite din lumea birjarilor, vorbe cu care voi presara conversatia.

Nu mi-a placut niciodata si inca nu imi place sa ma trezesc la cantatul cocosilor, cu noaptea in cap sau sub auspiciul oricarei alte expresii. Nu vreau, nu pot si nu-mi place. Nu sunt matinala. Eu m-am resemnat, sa se obisnuiasca si cei din jurul meu.

*
Asa ca ma trezesc intr-o dimineata, un pic buimaca. Ma uit in jur... camera de hotel... hm... deci nu-s acasa. Bun. Sotul doarme langa mine... ok... cred ca-s in concediu. Ma uit spre fereastra... intra prea multa lumina chiar si prin perdele si draperii. De ce n-o fi sunat ceasul? Era pus la ora noua, o ora ok pentru micul dejun... desi eu as fi dormit pana la ora 11. Caut telefonul. Apas o tasta. Ma uit la ceas. 6.30. .... 6.30?!?!?!?!?!?!?! 6.30!

Las telefonul, inchid ochii, ma sucesc pe partea cealalta. Somnul a disparut. Ar trebui sa sun la 112 sa mi-l caute. Injur aerul de munte si ma trezesc de tot, facnd zgomot cat sa trezesc pe toata lumea. Asa, de ciuda.

*
"Daca te simti bine, nu fi ingrijorat, va trece."

Just for fun

2011-08-19T21:32:00.000+03:00

Desi mi-am promis sa nu postez nimicuta pana saptamana viitoare... nu m-am putut abtine.
*
Cand intalnesc copii de maxim 4 ani ma cam apuca un super chef sa intru in vorba cu ei. Si cum creierul meu limitat cunoaste o singura formula de introducere mi se intampla sa primesc tot soiul de raspunsuri.

Zilele astea imi vedeam linistita de poze. Pe langa mine se iteste un pustiulica. Ma uit la el, el la mine. Decid sa sparg buba:
- Buna, cum te cheama?
- Guma.
-...

In aceeasi zi, dar mai pe seara, imi mai iese in cale o aratare gen pui de om. Aceeasi decizie:
- Buna, cum te cheama?
- Fac caca.
-...

Sunt o norocoasa...

A break from life

2011-08-09T23:55:00.000+03:00

Simt nevoia sa ma reinventez. Pun un pic pe pauza tot ceea ce insemn eu. Un mic punct si un mare de la capat, cu speranta de a nu ajunge la acelasi rezultat. Mireliana se suspenda, promitand ca va reveni totusi, posibil cu forte noi.

Cumpar un covor de 238 391 km patrati!

2011-08-08T17:48:00.001+03:00

*
Un puradel cade in groapa unui WC. Dupa ce iese, da buzna in casa plangand. Tiganul-tata spune: "Pirando, ce facem fa, il spalam sau facem altul?"
*
Pe principiul asta exista varianta de a baga Romania sub covor.

Sambata am lesinat de bucurie cand am vazut niste copaci plantati intr-un loc in care anul trecut era foarte multa mizerie. M-am gandit si la pasajul ala de la Basarab si la aia 40 de km de autostrada. Ma intreb daca am ajuns chiar asa de lipsiti de coloana vertebrala incat sa ni se para o realizare extrem de mare sa plantezi 30 de copaci.

Palatul Mogosoaia, in locul statuilor care stateau cu nasul in pamant.

This is what dreams are made of

2011-08-07T19:35:00.000+03:00

... din dezamagiri, din suferinta si din o nesfarsita lupta.

Mia

2011-08-07T13:04:00.000+03:00

Juma de zi la Mogosoaia.

King Cat

2011-08-05T13:33:00.001+03:00

E un scop in tot ce ne inconjoara? Sa nu exista un scop mare ci doar o gramada de scopuri mai mici? Sau scopul e doar o coincidenta?

Oare pisicile cum vad treburile?

Missing older times

2011-08-03T12:54:00.000+03:00

In ultima vreme ma tot trezesc cu dorinte stranii. Daca ieri aveam chef de liniste, citit, lenevit, ei bine, azi am chef de dat frenetic din maini si din picioare, adica sa dansez. Si, colac peste pupaza am dat si de o melodie care ruleaza non stop pe youtube de dimineata si care ma face sa tot batai din picioare.
Pentru colegii de birou sunt o imagine din alea de le povestesti si nepotilor: cu ochii in laptop, cu castile pe urechi, dau din cap sus-jos, misc umerii stanga-dreapta, degetele alearga pe taste, si dau din picioare. Eu nu ma aud, dar dupa privirile care ma tintuiesc ingrozite, sunt sigura ca artista din mine are un acces de furie si a inceput sa fredoneze melodia. Trebuie sa imi linistesc audienta, ca deja ii vad cu telefoanele in mana, gata sa sune la spitalul 9, ca tot e la cateva sute de metri. Inca nu m-a apucat strechea. Si nici creierul nu are scurtcircuite. Doar ca ma mai apuca uneori cheful de viata si ma mai napadesc si amintirile serilor in care mergeam la disco :D