La Platani

E ceasul prânzului. Sub mângâierea soarelui blând al toamnei galbene, trei călători coboară din maşină aşa cum descălecau cândva, haiducii... La platani e un loc nebănuit, în care liniştea fuge să se ascundă de urletele oraşelor, de furnicarul de maşini, de lumea cea năbădăioasă şi grăbită.

La marginea pădurii Spătaru există dovada clară că omul sfinţeşte locul, făcând dintr-un teren arid, la margine de drum european, o oază de verdeaţă. Din momentul în care ai intrat pe poartă te întâmpină familia, cu braţele deschise, cu dorinţa să te simţi bine, tu, cel care ai bătut câţiva kilometri buni pentru a ajunge acolo.

O muzică de vin...divină... îmbogăţeşte aroma babicului şi a cârnaţilor de Pleşcoi, iar mustul alb dă nota înaltă a simfoniei. Gustând din pastrama de oaie, fin condimentată cu bucăţele de ardei iute, simţi ce înseamnă ospitalitatea românească, ştii ce este tradiţia, conştientizezi că aici îţi este locul, că nu te-ai mai desprinde de sub platani.

În beţia de culori şi de arome, se amestecă sentimente şi senzaţii. "La ţigănci" nu mai pare atât de nuvelă fantastică, universul având altă dimensiune în mustărie. Parcă vezi că trag la han câţiva călăreţi, parcă auzi cetera cântând, parcă te-ai întors în timp cu vreo două sute de ani... te mai ţine la suprafaţă istoria contemporană a platanilor, spusă de oameni care nu uită cum se râde, dar care ştiu că tradiţia se păstrează doar prin pasiune.

Locul de poveste îl laşi cu inimă grea în urmă şi, uitându-te în oglinda retrovizoare, îţi promiţi că te vei întoarce... şi zâmbeşti... sub soarele blând al toamnei galbene.


Bogdan Curta Prefacuta in Toamna
Asculta mai multe audio diverse