2.29 Inca o zi

2.28 Constatare

Deci, eu, intr-un moment de maxima aiureala, dau cu spatele sa ies din parcare. Ma uit in spate ... nimic, ma uit stanga-dreapta ... nimic. Dau cu spatele cu absoluta incredere. Si... poc!!! Cobor din masina cu chip angelic si un zambet cat China+Canda+Rusia+restul Planetei. Ma uit la masina omului, ma uit la om, ma uit la opelica. Omul vesel... buun, masina lui intreaga, buuun... opelica, un ochi crapat...

- Si acum ce facem? ii zic omului privindul fix in ochii albastrii.
- Pai ce sa facem? Asta e, te iert, dar data viitoare daca mai faci din astea, te spun lu' tac'tu!

Cat de incruntata a inceput ziua si cat de tare imi venea sa rad in mine in momentul ala. Da domne' pe Planeta mai sunt si oameni faini.

2.27 Pace

Spiritului meu nomad nu ii dau nici macar o secunda sa respire. Mergi! Fugi! Alearga! Cauta!

2.26 Exista speranta

2.25 Peles ... din nou

Pentru ca mi-a placut cum arata combinatia dintre albul zapezii, albastrul fantastic al cerului si arhitectura castelului...

Pentru ca in ziua aia am uitat de toate problemele... inclusiv de alternatorul crapat si de bateria moarta.